Trei decenii de insolvență în România

Graficul spune trei lucruri deodată. Primul: jumătate din intervalul de 30 de ani nu poate fi cuantificat. Sub Legea nr. 64/1995 nu a existat registru electronic, iar BPI a devenit operațional abia după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 — prima serie comparabilă începe în 2008. Orice cifră vehiculată pentru anii 1995–2007 provine din estimări sau din numărători de dosare pe rolul secțiilor comerciale, nu dintr-o evidență națională.

Al doilea: criza a produs un vârf care nu s-a mai repetat. Între 2008 și 2013 volumul se dublează, iar 2013 rămâne maximul absolut cu circa 29.600 de dosare și aproape 150.000 de salariați afectați. Cumulat, în cei cinci ani de la declanșarea crizei au intrat în procedură aproximativ 120.000 de companii, iar în intervalul 2011–2015 — 105.545.

Al treilea: după 2014 seria intră într-un alt ordin de mărime. Nivelul actual (7.553 în 2025) reprezintă un sfert din vârful din 2013, dar este cu 36% peste minimul din 2020 și crește pentru al cincilea an consecutiv. Primele nouă luni din 2026 confirmă accelerarea: peste 5.250 de dosare, cu 11,7% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025 — cel mai ridicat nivel de după 2018. Și aici circulă două cifre: comunicatul ONRC pe opt luni (publicat la 3 octombrie 2026) indică 4.782 de insolvențe și un plus de numai 4,85%, în timp ce prelucrarea CITR a datelor ONRC pe nouă luni ajunge la +11,7% — un nou exemplu al decalajului de înregistrare descris în secțiunea 02.

Al patrulea lucru, nou în 2026: se schimbă natura riscului, nu doar volumul. Companiile cu active de peste 1 milion EUR intrate în procedură au crescut cu 65% (de la 86 la 142 în nouă luni), iar cele cu active de peste 4 milioane EUR s-au înmulțit de 2,4 ori (de la 17 la 41). O companie mare este finanțată, de fapt, de furnizorii ei; când se oprește din plată, neplata se transmite în lanț — iar în România creditul furnizor este o sursă principală de finanțare, firmele subcapitalizate concentrează peste o treime din restanțele comerciale, iar incidentele de plată cresc ca valoare. Este contextul în care instrumentele de prevenție — acordul de restructurare și concordatul preventiv — încetează să fie o opțiune teoretică.

În trei ani volumul scade de la ≈29.600 la 8.371 de dosare, adică o reducere de 71,7%. Cea mai mare parte a căderii se produce în 2015 (−10.427 de dosare, −50% într-un singur an), primul an calendaristic acoperit integral de noua lege.

Scăderea nu are, în principal, o cauză economică: 2015 și 2016 au fost ani de creștere, dar nu de o asemenea amploare. Explicația ține de schimbarea condițiilor de acces la procedură — introducerea valorii-prag (astăzi 50.000 lei), condiționarea cererii creditorului de o creanță certă, lichidă și exigibilă neplătită peste 60 de zile, și filtrele privind documentația cererii debitorului. Practic, o parte din dosarele care intrau anterior în procedură au fost redirecționate către dizolvare voluntară și radiere.

Concluzia metodologică este importantă pentru orice comparație pe termen lung: seriile de dinainte și de după iunie 2014 măsoară populații diferite de debitori. O comparație directă 2013 vs. 2025 supraestimează ameliorarea reală.

Acesta este indicatorul care nu s-a mișcat în 30 de ani și prin trei legi. Rata de reorganizare se menține sub 5%, iar rata de reorganizare reușită în jurul a 2%, indiferent de regimul legal, de faza ciclului economic sau de volumul total al dosarelor.

Nuanța necesară, semnalată constant de practicieni: majoritatea falimentelor privesc societăți fără bunuri și fără activitate, pentru care reorganizarea nu era o opțiune reală. Rata brută subestimează, prin urmare, performanța procedurii pe segmentul debitorilor cu activitate efectivă — dar nu există statistică publică separată pentru acest segment, ceea ce face imposibilă cuantificarea.

Al doilea reper, tot nemișcat: rata de recuperare a creditorilor a fost estimată la circa 30%, cea mai scăzută din Europa la momentul măsurării (2013). Nu există o actualizare publică recentă a acestui indicator.

Raportul s-a înmulțit de peste nouă ori în patru ani — și rămâne, cu toate acestea, sub 3 dosare de prevenție la 100 de dosare de insolvență. Prevenția a încetat să fie o notă de subsol, dar nu a devenit încă o alternativă cu greutate în volum.

În primele cinci luni din 2026, ONRC a înregistrat 80 de deschideri de concordat la 3.146 de insolvențe noi, adică 2,54 la 100 — cifră calculată integral pe date ONRC și, din motivul explicat la graficul 06, nu direct comparabilă cu anii din grafic.

Comerțul și construcțiile rămân în frunte: 308 și, respectiv, 271 de proceduri în primele opt luni din 2026, urmate de industria prelucrătoare cu 167 (ONRC). Analiza CITR pe nouă luni adaugă nuanța care contează: din cele aproape 230 de insolvențe suplimentare față de 2025, peste 190 provin din doar două sectoare — agricultura (+94, adică +52,5%) și construcțiile (+97), în timp ce comerțul (≈−5%) și industria prelucrătoare (≈−6%) scad ușor. Construcțiile depășesc pragul de 1.000 de firme intrate în insolvență în trei trimestre, iar agricultura, cu o rată a creditelor neperformante urcată de la 2,7% (octombrie 2024) la 9,8% (martie 2026), devine sectorul de urmărit.

Pe anii întregi, concentrarea este și mai puternică: primele trei sectoare au reprezentat 46% din total în 2022 și 2023, și 59% în 2024, după reclasificarea comerțului într-o singură categorie CAEN. Atenție: din acest motiv, cifrele pe comerț pentru 2024 și după nu sunt comparabile cu cele din anii anteriori, când comerțul cu ridicata și cel cu amănuntul erau raportate separat.

Construcțiile sunt singura serie curată: 1.342 → 1.446 → 1.510 dosare între 2022 și 2024, creștere continuă, cel mai afectat sector în 2022 și 2023. În 2020, sectorul textil-încălțăminte a avut cea mai mare rată raportată la firmele active — 64 de insolvențe la 1.000 de companii, de patru ori peste media națională.

Concentrarea rămâne extremă: Bucureștiul singur a avut 861 de dosare în primele opt luni din 2026 — 18% din total — după 1.359 în întregul an 2025, dar cu o creștere modestă, de 4,1%. Vârful lunii august: 357 de insolvențe în toată țara, dintre care 57 în Capitală și 44 în Bihor.

Bihorul rămâne anomalia care merită urmărită: al doilea județ ca volum absolut (363), dar primul din țară la insolvențe raportate la 1.000 de companii active în 2024. În 2026 însă scade cu 11,9%, iar Nord-Vestul este singura regiune în scădere (−5,7%: Cluj −15,2%, Sălaj −41,4%). La polul opus, Nord-Estul crește cel mai repede (+21,8%): Vasluiul și-a dublat procedurile, Bacăul a urcat cu 48,5%, Suceava cu 42,1%.

Vestul țării intră și el în ritm: Aradul urcă cu 41,2% în primele nouă luni din 2026, Hunedoara cu 30,8%, Brașovul cu 37,8%, iar Bistrița-Năsăud (+77,6%) și Vrancea (+69,0%) au cele mai mari creșteri procentuale. Timișul (229 de dosare) scade ușor, cu 4,2%.

Procentele trebuie însă citite întotdeauna împreună cu valorile absolute. Covasna apare cu +25% și Botoșani cu +22,7% — și totuși închid opt luni cu 20, respectiv 27 de dosare. Pe astfel de baze, un salt de câteva dosare produce procente spectaculoase și lipsite de conținut. Pentru variațiile pe nouă luni, CITR a publicat procentele, nu și valorile absolute pe județ, motiv pentru care coloanele apar fără cifră.

Impactul financiar nu urmează numărul de dosare, ci dimensiunea companiilor care intră în procedură. Anul 2020 a avut minimul absolut al pierderilor (~3 mld. lei) pentru că firmele mari au fost ținute pe linia de plutire de schemele de sprijin; în 2021, cu doar 580 de dosare în plus, pierderile au urcat la 5,3 mld. lei, iar numărul salariaților afectați de la sub 20.000 la aproape 30.000.

Valoarea pentru 2015 este derivată din afirmația Coface potrivit căreia pierderile din 2020 au fost „de 5 ori sub nivelul corespondent din 2015”, de unde rezultă un ordin de mărime de circa 15 mld. lei. O tratez ca reper, nu ca dată raportată.

Tendința recentă este de deteriorare pe alt indicator: sumele refuzate la plată au ajuns la 3,5 mld. lei în 2025, maximul ultimilor șapte ani, după minimul istoric din 2021. Companiile intrate în insolvență în 2024 acumulaseră, la finalul lui 2023, datorii totale de circa 2,5 mld. euro.